Zborul invers

S-a pus binișor pe gândurile prăfuite și s-a hotărât să-l asculte pe Coltrane, fără să se mai gândească la durerile din cot. Mai mesteca din când în când la cotorul de măr pe care îi era lene să-l arunce la gunoi. Din când în când, se mai procopsea cu câte vreo idee din asta suprarealistă, de genul: ”oare cum ar arăta toate sufletele amestecate la blender?” Nu era dramatic sau cinic, doar se amuza de propriul haz. Îi era peste putință să-și potolească setea asta de încâlceală în ițe proprii, așa că se lăsă cu finețe, în dogoritul puturos al pământului. „ Ce nație de nimic!” își mai amintea când își pregătea câte o țigară din tutun ieftin. Și în acest ritm de supraviețuire, inamicul își construia zid de viață și de moarte în jurul picioarelor ferecate cu aventură și dor de veșnicie.

”Dedesubtul meu plutește invers o pasăre atât de lentă, încât îmi vine să o sugrum, și apoi să-i scot penele, dada, și să îmi fac din ele o cazemată! M-aș putea da cu ea și pe apă, dar numai când se lasă seara și rudele ei s-ar pune la somn; nu de alta, dar n-am chef de croncănelile și ciripiturile lor de dor și de alte nimicuri! Și dacă vine vreunul dintre ăștia cu autorizațiile de construcții interioare, le-oi zice repejor să-și mute cuibul în altă parte, că aici nu se numără gânduri. Măăă, da` mă lași cu obsesia asta a ta pentru zbor? Nu te mai suport, înțelegi? Mă gâdili în cel mai enervant mod posibil cu toate mișcările tale de univers cosmic! Mai bine mă calmez. Mai am și altele de înghițit pe lumea asta…”

Își luă fața în mâini și se propti cu ele pe burta păroasă. Capul se bolovănea peste mânecile de frică și nu își dorea decât să-i treacă foamea dementă de existență. Vroia să-și suflece cumva tot noroiul ăsta în care se simțea încovoiat, însă știa că mai are timp. Își aminti că își pusese la îndemână Iona, pe care se chinuia să o citească încă de când a făcut cunoștință cu Spaima corpului în fața oglinzilor desfrânate. Se simțea în sfârșit pregătit să-și ia peștele de solzi și să-și înfigă colții în capul aiurit și visător. Nu știa sărmanul că întrânsul începe și se termină Infinitul.

Acum… Răsfrângeri de interjecții încercau să-și perfecționeze dicția, lăsând să iasă câte un fir de entuziasm teatral. O dată cu sfârșiturile de paragraf mai înghițea să-și alunge câte un nod încurcat și se lungi în ecouri către țărmurile pe care își dorea să poposească.

„ Nu se poate! Aici am fost mereu și am tras cu atâta râvnă de halca asta de orci scofâlciți! Începe iar să pută a pește stricat. Nu vroiam să-l las vraiște. Nu, eu vroiam doar să duc până la capăt toată târâșenia asta! Nu mă iei în mâna ta să mă simt din nou mic? Dacă mă lași, înseamnă că pentru tine reveria asta e făcută doar din rochițe și cântec de mierlă. Tu n-ai văzut cum sorb rășina și izbesc pietrele peste noi? Ah, Iona, Iona…M-ai lăsat aici, în țara mea fără de sfârșit…”

 

 

Și dus a fost. Era un sevraj ca o construcție parametrică sub forma unor balene ucigașe. O iscălitură minuțioasă a pereților cadaverici pe care i-a lăsat deoparte fără să îi înțeleagă. Mâncase deja un sfert din tocul ușii ca să nu-și trezească vecinii din lateralele urechii, urlând cu tandrețea lui de nebun. Știa că dacă ei îl vor găsi zbuciumat în pasa lui proastă, își vor face culcușul direct în cearcănele sfidate de insomnie. A mai pățit o dată. I se urcaseră pe sub cămașa de noapte și îi săpau sfârcurile, lovindu-i, sacadat, sternul.Valul e val. Își aminti.

„Băi Iona, auzi? Ia mai lasă-mă-n melancolia mea și vezi-ți de burțile tale! Te fac cadou și te arunc înapoi de unde ai venit! Mă auzi? Eu vreau să fiu fericit, dacă mă-nțelegi… Cred și eu că tu nu știi altceva în afară de pești din ăștia existențiali, dar pe mine mă așteaptă o bere bună în frigider și o porție sănătoasă de somn! Hai adios! Iar dacă te întâlnești cu Bătrânul ăla de tot vorbește despre marea lui, spune-i să se mai scalde și în ape dulci, poate îi vine și lui poftă de victorii și lucruri mai mărunte! A, și în trecerea ta prin labirintul ăsta creat de tine, spune-i lui Dumnezeu, clar și dintr-o răsuflare, că eu nu mă resemnez așa ușor!”

Comentarii

Leave a Reply