Cultură şi atât

 

Nu are cultură, e incult sunt prejudecăţi prezente în limbajul comun care încearcă să rezume superficial problema indiferenţei faţă de fenomenul cultural.Dacă rămînem la acest registru al exprimării, probabil vom asocia actul cultural exclusiv cu gestul achiziţiei cărţilor, a biletelor la piese de teatru, concerte, muzee sau cu privitul unui film, cititul cărţilor şi ascultarea albumelor. Cutura nu este o marfă iar nivelul de cultură al unei persoane nu poate fi măsurat ţinîndu-se cont doar de frecvenţa unor gesturi mecanice. Angajamentul profund al gîndirii, al emoţiilor şi trecerea din planul lui a face în cel al lui a fi sunt indispensabile actului cultural.

Conştiinţa culturii nu o mai avem şi o dată cu ea am uitat exerciţiul dialogului cultural exprimat prin voluntaritatea de a asculta argumente şi a le pune în circulaţie într-o piaţă liberă a culturii. Acest tip de dialog este creator de opinii şi propune o alternativă la monologul care ne defineşte cel mai adesea stările de trăire.Văd acest dialog cultural ca o permanentă reactualizare a experienţelor neliniştii omului transmise prin tradiţiile artistice, religioase şi filosofice şi ca o regenerare a conştiinţei propriei culturi.

Parafrazîndu-l pe Constantin Noica îndrăznesc să notez că reactualizarea este de fapt punerea în discuţie a valorilor contemporane prin prisma tradiţiilor.

Aici se afla sursa libertăţii care permite în continuare dezvoltarea individului şi exprimarea propriei continuităţi şi identităţi în spaţiu, în timp şi în societăţile universale, cum scria Eugene Ionesco în Un homme en question. Cultura este poate singura care ne uneşte într-un mod interior în angoasa nostră comună, care constituie singura noastră fraternitate posibilă, într-o uitare deplină de noi înşine, ne dezvăluie nouă înşine.

A ne trăi cultura înseamnă a o integra în viaţa de zi cu zi ca pe o şcoală a demnităţii şi a bunei cuviinţe. Cultura ne provoacă să gîndim pe cont propriu, să ne schimbăm, să ne dezvoltăm o dată cu ea şi apoi să oferim comunităţii produsele acestor procese. Cultura ne este indispensabilă pentru că prin ea ieşim din starea de nedefinit de simpli indivizi într- o comunitate. Viaţa cotidiană putea fi depăşită sau oricum era mai uşor de acceptat în Roma antică datorită grijii deosebite pe care edilii o acordau spaţiului public cu monumentele sale,pieţele mari, sculpturile expuse şi serbările somptuase.Cred că acesta este unul dintre cele mai bune exemple de solidaritate cu mediul cultural pe care istoria ni l a lăsat.

Mihai Cristian Fetcu

Comentarii