Halucinații consensuale

De câțiva ani relația celor mai mulți nativi digitali cu mediul online seamănă cu un exil într-un spațiu despre care nu putem spune dacă este un teritoriu în lumea generală socială ,dacă se intersectează parțial cu aceasta sau dacă este doar o lume independentă, o insulă imaginară colectivă în care distincția public-privat este pe cale de dizolvare.

Refugiul virtual într-o realitate paralelă sau alternativă devine pentru utilizatorii de internet o formă de respingere a banalității cotidianului la fel cum prin muzică și filosofia de viață generația hippie a refuzat societatea pe care o considerau în derivă. « Omul conectat la internet este un hippie al zilelor noastre » ,spunea Florian Pittiș.Comunitățile existente în zona online sunt astăzi forma non-violentă de protest a generației hippie.

Revoluția informațională digitală continuă ,la un nivel mai mare și cu un alt limbaj ceea ce începuse revoluția rock în anii ’60,cultivarea necesității omului de a se întâlni cu omul,cu propriile gânduri și libertăți. În filmul Woodstock ,Michael Wadley,organizatorul festivalului, spune că muzica îți dă cele mai clare informații despre ce se întâmplă acum în lume , prin armonii sau lipsa armoniei și prin ritmuri.În acea perioadă concertele rock erau cam singurele manifestări care reușeau să strângă mulțimi de oameni și să le transmită mesaje.

Astăzi cetățenia digitală ,cu toate dilemele ei etice, este o nouă formă de identitate socială și doar judecînd lucrurile din această perspectivă putem înțelege viitorul și putem anticipa forma societății în care vom trăi.

                                                                                   Mihai Cristian Fetcu

Comentarii