Iluzia începutului

Fuga de responsabilitate,evitarea implicării în profunzime sunt simptomele dependenței față de un nou drog social,iluzia începutului.Într-o lume în care doar începuturile sunt tentante,Matei Vișniec scrie un roman format doar din începuturi-Negustorul de începuri de roman,romanul caleidoscop care m-a inspirat în momentele în care alegeam o temă pentru editorialul acestui număr al revistei.Negustorul care ne alimentează neîncetat obsesiile pentru alte începuturi  este societatea de consum care intervine în structura noastră genetică , ne educă nevoile și ne transformă întreaga viață într- o “succesiune de începuturi nervoase”și de descărcări de adrenalină. Frecvența cu care căutăm experiențe noi e năucitoare și de cele mai multe ori ne derutează într-o așa măsură încît nici noi nu mai știm ce ne lipsește cu adevărat pentru a înfrunta deficultățile unei situații înainte de a o abandona și de a căuta o altă secvență de viață . Firește, orice început conține în sine,în germene,întreaga poveste…este ca un embrion doldora de posibilități dar cine mai are suficientă răbdare ,timp și determinare pentru a le aprofunda atîta timp cît avem la dispoziție variante aproape  nelimitate de a începe noi relații superficiale,de a ne înconjura de situații de care ne plictisim imediat ,de a începe lucruri pe care nu o să le ducem pînă la capăt. Acest gen de atitudine dă un cu totul alt sens  eșecului dacă nu îl și anulează chiar. În aceste condiții eșecul este înlocuit cu speranța că luînd totul de la început,iar și iar vom întîlni situații mai distractive,mai excitante.Această practică e departe de a fi o exersare a propriilor ambiții și convingeri ci mai curînd o degradare ,o confuzie a sistemului de valori personale. Fetcu Mihai Cristian

Comentarii