Metabolism urban

Locuim, pare-se, cu totul nepoetic, scria Martin Heidegger în Originea operei de artă. Confortul material, felul stabil şi generos al locuinţei private sau publice nu asigură întotdeauna şi confortul spiritual. Locuirii în chip poetic îi este necesară acea stare de afectivitate pe care omul societăţilor tradiţionale, hoinarii, flaneorii sau marginalii o crează între ei şi domiciliul lor – loc al intimităţii, al singurătăţii şi al interiorităţii, posibilă doar prin simplitatea tuturor relaţiilor sociale şi lumeşti, prin reducerea la minim a cerinţelor fizice şi prin punerea esenţei în lucruri. Acest tip de locuire în libertate exprimă cel mai bine modul de a fi mai adunat înlăuntru, în sine, singurul sălaş permanent lăsat omului. Locuitorii cu un domiciliu stabil realizează acest tip de locuire în libertate în măsura în care sunt interesaţi de contemplaţie, iar marginalii o realizează vrând-nevrând. Mulţi dintre noi împărţim cu aceşti neaşezaţi acelaşi spaţiu de viaţă policentric mulţumită mişcării continue sub semnul provizoriului în care ne aflăm, doar că, spre deosebire de ei, care reuşesc să cuprindă în propriile trăiri deopotrivă identitatea şi străinătatea, noi trăim o dramă a nelocuirii şi a alterării identităţii.

Aproape că nu ne mai găsim locul şi nu ne simţim niciunde acasă.

Poezia se poate naşte din cele mai comune lucruri şi cu ajutorul ei putem depăşi această condiţie, dar nestatornicia în care trăim şi goana după avantaje şi succese nu-i dau nicio şansă.

Hărţuiţi de muncă şi anesteziaţi de iluzia plăcerilor şi a recreerii, ne rămâne posibiltitatea de a inventa forme proprii de rezistenţă la alienare. Locuirea în libertate propusă de hoinari/neaşezaţi şi locuirea tradiţională a omului societăţilor tradiţionale sunt doar două căi de ieşire din drama locuirii trecătoate şi provizorii. Arta, filosofia şi religia sunt şi ele căi care ne invită la o locuire culturală a lumii. Arhitectul Ioan Andreescu afirma că oraşul, ca loc, era acel spaţiu în care un copil putea descoperi acel ceva ce-i putea vorbi despre ce ar dori să facă tot restul vieţii.

Putem încerca o reinterpretare şi regândire a locuirii colective… sau putem merge liniştiţi cu toată familia la Mall.

                                                                                     Mihai Cristian Fetcu

Comentarii