Despre viață și teatru cu actorul Ovidiu Cuncea

Actorul este construit să trăiască in adevăr .Astfel actorul nu este izolat de propriile trăiri ci este conectat la adevărul care survine în teatru.Acest lucru însemnă dăruire. A te dărui înseamnă a renunța la orice actvitate curentă,obișnuită pentru a zăbovi la acest adevăr ».

Așa l-am cunoscut pe Ovidiu Cuncea,discutînd la o masă preț de vreo oră și jumătate timp în care i s-a răcit mîncarea pe vreo două rînduri.

«  Întotdeauna visul este mai frumos decît concretul.Avem un zid și ne închipuim că după acest zid se află o mașină a timpului.Este mai interesant drumul pînă la spargerea zidului și descoperirea mașinii decît momentul în care chiar ne aflăm în fața acestei mașini ».

În felul acesta am înțeles de la Ovidu Cuncea cum că repetițiile sunt de cele mai multe ori mai interesante ,mai incitante și mai pline de viață decît finalizarea unei piese de teatru.

« Teatrul devine preocupare .Preluăm ceva din ființa teatrului și acest ecva este purtat pe stradă,acasă sau auirea.Rolurile te urmăresc și dincolo de scenă ,te trezești că te speli pe dinți dimineața în timp ce manipulezi imagini, ajustezi gesturi,exersezi priviri. Această încordare,acest efort al gîndirii devine o anticameră a ceea ce urmează să fie pe scenă și asta este preocupare . Țin minte că într-o zi mi-am pus în cap să joc Shakespeare dar eu jucam Visul unei nopți de vară și toată ziua m-am gîndit la Shakespeare.Cînd am ajuns la avizier și am văzut că am de jucat altceva m-am simțit ca dezbrăcat în pielea goală ».

Gîndul de a fi actor s-a născut odată cu rolul lui Ionel din piesa În vizită a lui I.L.Caragiale în care a fost distribuit de către profesoara de germană din clasa a II-a,Monica Sora. Părintele spiritual al copilăriei a fost însă preotul Marin Soare Diaconescu pe care l-a cunoscut mai bine la vîrsta de 14 ani . Exercițiul extraordinar al scrisului zilnic îți dă un mod de viață.Aceasta este lecția cea mai vie pe care Ovidiu Cuncea a primit-o de la acest preot . Pendularea dintre teatru și teologie a dus la o nelinște concretizată în lucrarea de doctorat Teatralitea liturghiei ortodoxe.

”Întîlnirea cu teatrul de mic copil și-a pus amprenta asupra mea și deși eram student în anul doi la teologie am dat examen la teatru și am intrat.A fost pur și simplu o joacă și din joacă ies lucrurile mari „

Călin Dănilă și Fetcu Mihai Cristian

Comentarii