Dorul existențial de alte dimensiuni

 

E o discrepanță majoră între vremea furtunoasă de afară și lăfăiala din cearșafurile albastre. În această situație mă găsesc ca un prezicător al meteorologiilor interioare și analizez datele obținute, ca să văd în toată matematica asta unde mă mai situez. Între timp, ceaiul alb se dă cu barca printre papilele gustative și mă îmbie spre întoarcerea la Sine…

Astăzi am stat de vorbă cu singurul bijutier din Fălticeni, Alin, fost angajat al armatei și povestitor desăvârșit. Dincolo de minuțiozitatea muncii, omul știe să-și spună povestea și să te facă atent la dibăcia mâinilor. E mare lucru să găsești dedicare într-o meserie destul de depășită într-o societate înclinată spre consumerism și ,mai ales, spre aruncatul la gunoi a lucrurilor încă utile. Mai mult, tânărul bijutier a furat meseria de la mama lui și, deși a plecat la Constanța, s-a întors aici de dorul liniștii pe care ocupația asta i-o oferă.

Povestea lui Alin m-a pus pe gânduri…mă întrebam câți dintre noi reușesc să țină în viața lor calea pe care o găsesc justă, în contextul în care singularitatea și refuzul compromisului sunt niște hilarități, niște himere. A nu se interpreta greșit: nu cred că suntem puțini, dar suntem dispersați și asta crează impresia refuzului de eliberare din corsete și căști de protecție. Știu totuși că tot produsul gândurilor și amânărilor noastre vine din raportarea la timp, capcana pe care Marin Preda o vedea ca pe o resursă unde răbdarea este epuizată/epuizabilă. Dar ce e timpul altceva decât Frica de a crea veșnicie? Involuntară e întrebarea retorică, dar călăuza veșniciei suntem noi!

Propun, așadar să ne dezbrăcăm de toate gândurile statice și să facem veșnicia mai ușoară. Să strângem toate CV-urile și dovezile de IQ ridicat și să le punem într-o valiză. Apoi, să le ducem la reciclat și în timp ce identitatea noastră birocratică se face fâșii în fața noastră, să stăm în cerc și să ne mai întrebăm care ne mai sunt obsesiile dătătoare de fericire. Să ne amintim că dorul de viață este firesc și că avem tot dreptul să alegem tricoul în locul cămășii, meditația în locul calculatorului, pe noi, în fața societății.

Comentarii