Fălticeni cultural

tăm la o masă cu părintele Mihăilă și încercăm să ne înfruptăm din rezervorul de energii al domniei sale gata oricând să se risipească de dragul actului cultural.

Itinerariul discuției este unul firesc și cât se poate de neprotocolar. Înțelegem de la părintele Mihăilă că vechi tensiuni, vise, discuții din anii de liceu și mai apoi din studenție adunate în punctul lor de sosire au dat naștere Asociației Fălticeni Cultural.

Astfel părintele și întreaga asociație și-au propus revigorarea spațiului spiritual al orașului. În urma întâlnirii providențiale cu Draga Olteanu Matei, părintele Liviu se angajează în restaurarea Casei de Cultură din Fălticeni care rapid devine locul de periplu al unor mari nume de pe scena teatrului românesc. Amintim aici pe Eusebiu Ștefănescu, Emil Hosu, Catrinel Dumitrecu, Radu Gheorghe, Vladimir Găitan. În același timp se naște ideea unui festival folk căruia părintele îi dă imediat ființă. Bineînțeles nu trebuie să uităm prestația trupei Birlic și a regizorului Gheorghe Balint care au adus prestigioase premii orașului.

Râvna și încăpățânarea cu care părintele își atinge obiectivele îl singularizează în peisajul cultural fălticenean. Prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru ,,Grigore Vasiliu Birlic” este sinonimă cu reluarea tradiției culturale la Fălticeni, 15 iunie devenind astfel ziua culturii fălticenene. Felul în care am înghesuit toate aceste nume și evenimente în rândurile de mai sus nu fac altceva decât să arate vasta bogăție interioară a unui om care vrea să redea Fălticeniului acea atmosferă ce îl face unic în peisajul cultural național. Asociația Fălticeni Cultural adună în jurul ei oameni de toate vârstele și din toate mediile care aduc la viață acele proiecte care pot schimba viața cetății.

Pe scena desfășurării evenimentelor apar organizatorii, sponsorii, oamenii de film și de teatru, concurenții, presa, primăria orașului Fălticeni și bineînțeles spectatorii, la care se adaugă voluntarii și diverși susținători ai fenomenului. Ecoul zilelor de sărbătoare constituie la rândul lui o sursă de alimentare și inspirație spirituală de la un eveniment la altul pe care ni le-am dori cât mai dese și mai bogate.

Este de prisos să spunem cât de necesară este continuarea acestor serii de manifestări a căror lipsă ar lăsa loc peisajului cenușiu și trist al rutinei. Ne rugăm bunului Dumnezeu să țină toți acești oameni sănătoși și hotărâți să continue lucrarea pe care au început-o.

Comentarii