-George,adu o țigare că nu merge cafeaua!Ce zici mata domnu Horațiu,că teatrul e pîine spirituală?

– Doamnă eu…

-Nu mă întrerupe!

-Dar doamnă eu nu…

-Las’ că eu știu eu mai bine de la ginerele meu cum stă treaba cu pîinea ,că e inginer agronom.

– Poate că este ,dar ziceam și eu așa, că teatrul te face mai spontan la minte și după o zi de muncă te mai și relaxează .

– La noi nu există relaxare.La noi goana e justificată. Dacă nu alergi nu ai .Știu asta de la ginerele meu.Nimeni nu conjugă mai bine ca el verbul “a avea”.

-Mamaie eu nu discutam chiar despre asta.Vroiam să spun,adică vreau să spun că teatrul e ca un fel de laborator în care lumea se recrează.

-Teatrul falsifică lumea și lucrurile de bun simț,iar eu vorbesc de lucruri care fac posibilă experiența:Kaufland,Metro,de astea…

-Mamaie… la teatru ne mai descrețim frunțile , ne mai limpezim mintea .Nu vedeți că oamenii sunt triști,preocupați ,îngrijorați ?Teatrul te ajută să descoperi lumea.

-Je m’en fiche!Nu poți cu teatrul să faci ordine în lume.

-Nu de ordine mondială vorbesc eu aicea mamaie,ci de un fapt de cultură.Puteți merge la teatru cu întreaga famillie.

-Nu pot.Ginerele meu are treabă.

-Ce fel de treabă?

-E atipic,nu freacă menta ca matale!

-Mă dau bătut.

-Foarte bine domnu’ Horațiu .

-Doamnă,eu am vrut să vă spun de la început că nu sunt Horațiu Mălăele.

-Știu.Da’ făceam și eu un exercițiu de imaginație !

Călin Dănilă