Doar dacă ești dispus să slujești ești potrivit să fii editor. Interviu cu Valentin Ajder

N-am visat așa ca alții de mic să ajung ceva, ni se confesează Valentin Ajder, directorul editurii Eikon la sfârși tul uneia din serile Festivalului Internațional de teatru G.V.Birlic de la Fălticeni. “Editor am ajuns întâmplător”. O întâmplare care l-a găsit pregătit să se apropie de text cu intuiția pe care a avut-o autorul când a scris textul.   Relația de intensă prietenie pe care o are cu cuvintele încă de la primele lecturi l-a adus în postura unui slujitor al acestora.”Doar dacă ești dispus să slujești ești potrivit să fii editor”.  Chiar dacă astăzi, în fața invaziei de autorlâc, (când cine vrea să scrie o carte o scrie și dacă iși permite o și lansează), nu mai e mare lucru să fii editor, cu siguranță e foarte important să-ți cultivi modestia și onestitatea când te afli în această postură. Treptat ajungem la discuția despre Gaby Michăilescu care începe cu descrierea unei lumi portretizate simplu într-un  vechi afiș de teatru pe care numele personajelor e scris de-o schioapă iar numele actorilor care le interpretează de un deget. E de ajuns să ne uităm la un afiș de teatru din zilele noastre ca să ne punem câteva întrebări despre felul în care trăim prin comparație cu acele vremuri. De la 11 ani când a fugit de acasă ca să vadă Hamlet și până la 92 de ani Gaby Michăilescu a scris numai despre teatru. A debutat la 16 ani în cotidianul artistic Rampa cu articole despre teatru, operă, operetă și evenimente culturale și a continuat să lucreze intens la peste douăzeci de reviste și ziare . Și-a trăit romantismul publicistic pe Sărindar(ulița presei) despre care a scris o povestire         Toată viața și opera lui Gaby Michăilescu stă sub semnul celor scrise de Victor Ioan Popa pe care-l citeaza la inceputul cartii despre Birlic     “Teatrul crește până la treapta de religie nouă pentru care nici o măcinare de energie, nici o ruinare de viață nu-i prea mult. Iar meschinăria luptelor de toată ziua, durerile de azi pe mâine nu mai au nici o însemnătate. Pentru soarele pe care vor ajunge să-l vadă alții mâine, noi trebuie să pregătim calea și ochii celor de azi…”   În cei 70 de ani de slujire devotată a scenei românești, Gaby Michăilescu a fost impresarul lui Iancu Brezeanu, cel mai mare actor al vremii, l-a descoperit și l-a lansat pe Ludovic Spiss, a fost nașul și autorul lui Nea Mărin, a scos tarafurile și orchestrele populare din anonimatul nunților și al cumătriilor, a scris și a publicat 11 cărți. Aproape fiecare moment al vieții lui poate fi interpretat ca o istorie a epocii în care a trăit. Într-unul din desele momente în care a rămas fără bani a împrumutat 20 de lei de la un prieten, bani cu care și-a închiriat o cameră la hotel, și-a cumpărat două cafele, două pachete de țigări, creioane și un caiet și până dimineață a scris o broșură despre malagambiști. Gaby Michăilescu a fost atât de pasionat de munca lui încât pentru energia și spiritul său ar mai fi avut nevoie de un trup.

Interviu de Mihai Cristian Fetcu

Fotografie de Mihai Cristian Fetcu

Comentarii