Probabil că astăzi este una din acele zile

În care iubesc zgomotul muștelor care

fac dragoste

Mai mult decât zgomotul ploii.

Da, două muște fac dragoste în

bucătăria mea

Pe cana mea de cafea, neagră

Plină cu cafea,

Neagră

În fond, și muștele sunt tot negre

Dar iubirea lor nu e neagră

Ca a noastră, nu le consumă și nu le supurează

Uitarea,

Aș putea spune că ea dă sens vieții

Dacă aș avea cu adevărat o viața.

Dar mă mulțumesc cu muștele din

bucătărie, ce se iubesc nebun

În timp ce eu, sub zgomotul slab al ploii

Fixez cu privirea țâințarul singuratic

Ce zace pe perdea.