Moș Crăciun modern

Cu câteva zile înainte de Crăciun mi-a telefonat un amic.

Constantine, cum stai cu banii? m-a întrebat.

Rău! Nu te pot împrumuta!

Nu vreau să mă împrumuţi, ci să-ți vând un pont. S-a înfiinţat o societate care angajează Moşi Crăciuni. Sediul e la fostul Centru de Calcul. Înscrie-te și tu. Talent ai, timp ai. Câştigi un ban. Cinstit.

A doua zi, la prima oră, m-am prezentat la sediul firmei, unde l-am găsit, pe post de patron, pe Petrică, un vechi amic, fost militar de carieră.

Constantine, iţi cunosc activitatea artistică, te angajez fără probă, dar am o mare rugăminte. Să nu foloseşti citate ale marilor personalităţi, aforisme de-ale tale, epigrame cu tâlc!…

De ce?

Mulţi oameni nu citesc, nu ştiu de G.B.Shaw, Pascal, Aristotel, Omar Khayyam și n-aș vrea să te înjure cineva că te-ai dus să le araţi nivelul cultural, ca să nu folosesc alt cuvânt. Dacă aud ceva, te scot din lot. Poţi să începi din seara asta?

Sigur. Nu-i prea devreme?

Nu. Sunt care pleacă din oraş, care vor să trimită copii la țară… Diseară, zis, dai examenul, la ora 19. Ne întâlnim cu o ora mai devreme, pentru pregătire. De aici pleci cu săculteţul.

La ora 18 am fost la sediu. Un sfert de ceas mi-a luat îmbrăcarea. Apoi Petrică mi-a dat sacul și adresa.

Ce am în sac? l-am întrebat.

O tableta pentru băiatul mai mare și un telefon pentru băiatul mai mic. Și ți-am mai băgat nişte hârtii acolo să pară sacul mai plin. De aici până la adresa faci zece minute. Ca să nu ajung mai repede de ora programată, m-am oprit puţin la cârciuma unui prieten, să mă laud cu noua mea “meserie”. Era multă veselie. Mai cu voie, mai de nevoie, căci afară era cam frig, amicul mi-a turnat pe gat 300 de coniac, să-mi treacă emoţiile!

La ora 19 am sunat la uşa clienţilor, adică la familia Arnăutu. Mi-a deschis șeful familiei, un bărbat solid, fost boxer, cred, cu o mustaţă a la Țiriac. M-a condus intr-un hol mare, unde se aflau și cei doi copii, de vreo zece ani, după care îmi făcu cu ochiul. Gestul său mi-a dat curaj.

Frunză verde trei scaieți / la comandă, măi băieţi! am ordonat eu.

Stăpâna casei a amuţit. Stăpânului i-a îngheţat un zâmbet, undeva, pe la colțul gurii. Ăia mici au lăsat, cu părere de rău, o melodie rap și au venit în fața mea. Cel mai mic de statura mi-a întins mâna.

Radu! a zis el.

Constantin! m-am recomandat și eu.

Moş Crăciun glumeşte! zise stăpânul casei. Pe Moş Crăciun nu-l poate chema altfel!

Ce cadouri ne-ai adus? se interesă celalalt băiat, mai mare, adică mai înalt.

Trandafiri din colț de case / v-am adus daruri frumoase!

N-am auzit încă vreun Moş Crăciun să vorbească în versuri! Matale tot timpul vorbeşti aşa?

Frunză verde matostat /câteodat!… (Coniacul iși intrase în drepturi! )

Copiii au fost cuminţi! zise mustăciosul. Puteţi să le daţi cadourile. Le merită.

Da? Firicel cu fir de ață / n-aţi tras pe mama, pardon, pe tata de mustaţă?

Nu! chicotiră aia mici.

Frunza verde baraboi /aici am daruri pentru voi! am zis bătând cu palma în săculteţ.

Nu bateţi aşa tare, domnule, ca înăuntru sunt articole electronice! îmi şopti, la ureche, şefa casei.

Vă mulţumesc! Deci, pentru feciorul mai mare, o tabletă! Și am vrut să-i dau tableta băiatului mai înalt.

Invers, Moş Crăciun! mă atenţionă şefa casei.

Petrică aşa mi-a scris pe bilet! ripostai eu.

Cine e Petrică? se interesă puștiul mai scund.

Petrică e sfântul Petru, paznicul raiului! Tot el se ocupă și de distribuirea cadourilor pentru copii! zisei.

Dar de distribuirea cadourilor pentru cei mari, cine se ocupă? Insistă puștiul.

Termină cu întrebările! îl apostrofă stăpâna casei. Moş Crăciun, mi se adresă ea, treaba e că băiatul mai înalt, în realitate e cel mai mic, iar ăl mai mic are cu doi ani mai mulţi decât cel mai mare!

Și de ce nu mi-aţi spus de la început, doamnă, ca i-aţi schimbat!?

Nu i-am schimbat, domnule…Moş Crăciun! Aşa au crescut!..

Am înţeles! Frunză verde de pripon / ți-am adus un telefon! i-am zis băiatului mai mare, adică celui mai mic. Poftim! Să-l foloseşti sănătos /și-n maşină și pe jos! Iar ţie, i-am zis puștiului mai mic, adică celui mai mare, zurgălău de trotinetă / ți-am adus, vezi, o tabletă! Să o foloseşti sănătos!..

Și-n maşina și pe jos! completă puștiul râzând. Pot asculta muzică la tableta asta?

Da. Dar nu rap. Ascultă și tu Pavarotti, Vangelis, Angela Gheorghiu…

Muzica religioasă nu ne place!

Copii, gata, mulţumiţi pentru cadouri și lăsaţi-l pe Moş să plece! interveni șeful casei. Are de mers și la alţi copii.

Mi-am terminat programul! zisei, în ideea că poate dau măcar un păhărel, din sticla cu vin aflată pe masă.

Moşul glumeşte! zise mustăciosul. Sigur e aşteptat undeva!…

Aşa este!… Foaie verde matostat / ce-am avut de dat, am dat / și-am plecat!..

Vă întrebaţi, desigur, dacă, a doua zi, n-am fost concediat. Nu! Cei doi puşti mi-au făcut o publicitate atât de frumoasă, printre copii, încât toţi părinţii doreau să le vină Moşul acela care vorbeşte în versuri, și-i tare glumeţ!

Comentarii