Războiul clandestin al fumătorilor

“Fumătorii trebuie să fie ca agenții secreți, să se specializeze încontinuu, să dinamiteze sistemul“. Autorul ficționalizează pe marginea unei probleme atât de prezente în spațiul social în contextul incercării de a interzice fumatul în spațiile publice. Nu e nicidecum vorba de vreo revoltă sau despre vreun război ci despre „ destinul unor marginalizaţi, persecutaţi, despre o specie pe cale de dispariție: fumătorii”.       În romanul lui Marin Mălaicu-Hondrari spațiile imaginare se învecinează cu spațiile reale conform regulilor unei „geografii sentinentale”. Primul capitol e o nuvelă distopică despre Camarile, un stat  imaginar al fumătorilor aflat la granița cu Uniunea Clișeelor Europene.  Aici începe povestea vieții lui Constantin, personajul principal al cărții.  

Celelalte capitole-nuvele își au rădăcinile în această primă ficțiune. Cred acest lucru pentru că am regăsit în tot romanul sensurile și motivele create aici. Întregul roman rămâne fidel unei fraze din acest capitol în care sunt descrise escapadele clandestine ale unor fumători clandestini și ei care trec clandestin niște granițe pentru a-și cumpăra țigări clandestine.       Ca și ei, personajele romanului duc niște vieți clandestine  și își trăiesc experiențele erotice clandestine învăluite în fumul de țigară . Erotismul dus până la obsesie este atât de intim legat de nicotină încât etapele devenirii lui Constantin sunt marcate de femeile fumătoare cu care a trăit și de mărcile de țigări pe care ele le fumează.”Chiar iubirea pare un fel de obsesie tabagică”. Flux și reflux emoțional, așa am simțit felul în care și-a trăit Constantin iubirile. Aceste iubiri au fost tranziții spre marea iubire care l-a făcut să se simtă nemuritor, să nu-i mai pese de viață și să nu se mai gândească la moarte. Cristina i-a trezit o criză existențială atunci când i-a cerut să se lase de fumat ca să rămână împreună. E provocarea supremă să renunți la tine pentru celălalt.

Comentarii