Tic Tac Tic Tac Tic

I Trenul aștepta în gară, peronul era cald, tremurător, oamenii își urau de toate, femeile pozau frumoase, bărbații înșirau povești aproape-adevărate, prada cea mai grasă era cea mai vânată, culoarea cerului, mereu aceeași – neterminată.

 

II vreau să ma trezesc într-o dimineață ca în oricare dimineață, fără să mai număr secundele unu doi trei patru cinci șas… tic tac tic tac tic
să-mi aprind o țigare aproape oarbă și să-mi doresc să fiu într-o gară soarele să-mi strălucească peste piele și să-mi spun în gând și-n piept că ce bine că m-am născut aici și mai ales ce bine că încă mai am țigări trenul să plece și să aibă niciun călător în urma lui șinele le-am văzut s-au încâlcit și răsucit până și-au pierdut liniile ce păcat că asta nu-i decât o fantezie precum

III căldura soarelui și scrâșnetul de peron tocul doamnei delicate în căutare de amant pubelele goale munca zilnică a tuturor mâinilor care au mângâiat aceeași bancă nepăsarea vâzduhului dimineața
felul în care te-am lăsat să pleci: distanța dintre mine și tine era direct proporțională cu bătaia aripei întâmplătoare de fluture.

 

Comentarii