Un copac albastru în mijlocul Pământului

Un copac albastru în mijlocul Pământului

Nu are rădăcini plutește pe lumină constantă

Difuză păsări uriașe cântă pe fiecare prismă

Corzile aerului vibrează până la explozie

E ca într-un cuib de cristale în care

Dorm străbunii și entități călătoare

Migrația e posibilă doar dinăuntru înafară

În copacul albastru mai sunt sori tineri

Idei forță într-o balanță codificată și un arc

Bați în poarta nordului și îți raspunde umbra ta

Albastră strălucind de molecule androgine

Pe unde mi-ai umblat o întrebi arțăgos

Și ea se multiplică și se unduiește înnebunitor                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Viorica Petrovici

Comentarii