Sufocare

(din volumul UNDE LUNA ACOPERĂ ȚĂRÂNA, 2014)

o răceală paralizantă îţi curge pe tâmple
cu vârfurile degetelor îmi atingi
pleoapele închise
pielea ta aspră îmi sporeşte frica
sau îndoiala
nu mai am linişte de atâta tăcere
la un simplu cuvânt al tău
buzele mele ar exploda în urlet

nespusele din aer tot mai crunte
ne dau târcoale ca nişte şerpi alunecoşi
din ce în ce mai goi unul în faţa celuilalt
ştim se apropie sfârşitul
privesc în gol nu vreau să înţeleg
toate gesturile se retrag în ele însele
timpul se scurge invers
ştiam dinainte că dacă vei păşi în mine
realitatea nu îmi va mai fi dezvăluită
vreodată la fel
se va răzvrăti după alte legi

zâmbeşti şi mintea mea se scufundă
în ape murdare şi tulburi
un gest care compensează pentru
toate acele vremuri în care am ţinut
ochii strâns închişi
am simţit de la început momentul acesta
în care fiecare cuvânt nerostit e o armă
în care fiecare cuvânt nespus
adânceşte o rană
în mintea mea urlu urlu urlu neîncetat
ca o fiară înstrăinată
fiecare oftat ne trădează întunecimea şi neputinţa şi

ştim amândoi la fel de bine
cum unele tăceri sufocă orice urmă de dorinţăunde luna acoperă țărâna

Comentarii