Lumini și umbre interviu cu acuarelistul Alexandros Pintilii Karciukas

La mine a fost dorința, ca un fel de obsesie de a ajunge cât mai sus, de a face cât mai bine

 

Alexandros Pintilii Karciucas descoperă virtuțile acuarelei cu voluptatea cu care un copil află lumina răsăritului, culorile amiezei si umbrele înserării. Le regăseste pe toate acestea în picătura de apă, pentru că știe să o citească și să o modeleze. Mai mult, îi dă din talentul și menirea sa. A pornit de câțiva ani din puținii pe care îi are , pe acest drum de muncă și concentrare, de observție și construcție , și a ajuns deja să pună pe hârtie acuarele de mare sensibilitate și remarcabilă alcătuire, ca o sclipire din lumea minunată a culorilor din ape.

Marius Tita -critic de artă și redactor șef la Radio România Internațional

 

 

Povestește-ne despre începuturile relației tale cu arta și cum ai ajuns să alegi acuarela ca formă de exprimare?
Am ales… de fapt cred că nu eu am ales pictura ci pictura m-a ales pe mine. Tata fiind pictor automat că de mic am crescut printre culori, pensule și de mic am pictat cu mare pasiune. Îmi aduc aminte că cea mai mare bucurie a mea era când primeam acuarele, pensule, hârtii și eram foarte exigent în sensul că nu acceptam ca tata să-mi corecteze vreo lucrare, îmi plăcea… nu știu… ca eu să observ greșelile sau ceva ce n-am făcut bine. Cât despre drumul meu în acuarelă el a început în momentul în care am citit un articol despre un acuarelist într-o revistă și am văzut ce face și am simțit pur și simplu o chemare, am simțit că trebuie să fac acuarelă și atunci am apucat încet încet pe drumul ăsta și am reușit în aproape trei ani să ajung la acest nivel.
Ești autodidact și trăiești în Fălticeni. Cum ai reușit într-un timp atât de scurt să ajungi la un nivel atît de bun încât să expui la Bienala de Arta Balcanică Veliko Tarnovo-Bulgaria, Expoziția Internațională de Acuarela din Fabriano-Italia și la Bienala Internațională din Belgrad de anul acesta?
În primul rând ca să ajungi la un nivel bun obligat trebuie să fii pasionat de ce faci, să fii talentat, să muncești și să faci totul cu pasiune. Fără astea trei nu poți să ajungi la un nivel bun. Eu am ajuns la acest nivel dar mai e loc, mai am lucruri de învățat. Îmi doresc o bienală la Schenzen în China, cea mai importantă bienală de acuarelă din lume. Dacă faci lucrurile cu pasiune nu are cum să nu iasă. Degeaba ai talent dacă nu muncești și degeaba muncești dacă nu ai talent. Muncă, determinare, dorință. La mine a fost dorința, a fost ca un fel de obsesie de a ajunge cât mai sus de a face cât mai bine și rezultatele s-au văzut și sper să se vadă în continuare.

 

Temele des întâlnite în lucrările tale sunt locuințele tradiționale( din Grecia și din România) și ambarcațiunile. Cât de importante sunt pentru tine aceste lucruri?
Având în vedere că sunt jumătate grec jumătate român m-am orientat în direcția asta. Case sau peisaj citadin din Grecia și din România care să reprezinte cele două țări dar am realizat și lucrări din alte zone ale Europei. Peisajul citadin cred că mă reprezintă cel mai mult. Forfota orașelor, dinamismul, jocul de lumini și umbre pe clădiri dar și bărcile și mașinile clasice .
Cum îți găsești subiectele? Ce te inspiră în realizarea unei lucrări?
Orice poate să devină un subiect, absolut orice. Nu îmi stabilesc dinainte ce urmează să lucrez. Văd un subiect, un oraș o stradă, o casă și pictez. În general reinterpretez subiectele pe care mi le propun dar desigur păstrând trăsăturile generale ale subiectului. Îmi doresc ca în momentul în care cineva se uită la o lucrare să poată recunoaște casa sau locul din realitate.


În ce măsură te influențează în realizarea lucrărilor faptul că trăiești din artă?


Nu mă influențează în niciun fel dar știind că pot să vând ce lucrez și că pot să trăiesc din asta am o satifacție și o bucurie că nu lucrez degeaba. Oricât de mult ar fi apreciată munca ta, dacă nu vinzi…
Care sunt mijloacele de promovare pe care te bazezi?
În primul rând facebook-ul și apoi evenimentele la care particip, expozițiile naționale și internaționale sunt ocazii pentru jurnaliști de a scrie despre mine.


Povestește-ne câteva lucruri despre felul în care lucrezi, de la hârtie, pensule, creioane, culori până la atelierul tău și timpul petrecut acolo.


Materialele pe care le folosesc sunt de cea mai bună calitate, hârtie Fabriano, acuarele englezești, rusești, italiene pensule din păr natural sau, păr sintetic. Dacă faci rabat de la calitate nu obții rezultatul pe care ți-l dorești. Cât despre timpul pe care-l petrec în atelier uneori sunt zile în care nu pictez deloc și zile în care pictez mai mult. După cum simt. În general în atelier petrec două, trei sau patru ore pe zi. Pictez doar atunci când simt, nu am un program fix. Cele mai bune lucrări le-am făcut seara.


Dacă în locul culorilor ar trebui să alegi emoții care ar fi acestea?
Liniște, curaj, optimism. Sentimente de genul asta.

Comentarii

Leave a Reply