Cuncea

În general fac spectacolul, e o chestie de educație, o mărturisire, e pentru prima oara când vorbesc despre asta…Eu am început o lucrare de doctorat cu George Banu și am continuat- o cu Mihaela Tonița care se numește Teatralitatea liturghiei ortodoxe și în care am un capitol în care spun că Dumnezeu a creat lumea în șapte zile și că opera de artă se crează în șapte zile, șase zile lucrătoare și o zi de odihnă. Întotdeauna mi-am propus ca tot ce voi face ca lucru să nu depășească șapte zile. Basmul spune și lucruri interzise. Știți cum am plecat eu să fac specatcolul ăsta? A venit părintele Necula care i-a dat fiicei mele o carte despre pedagogia basmului românesc care-i plin de însemnătate, de personaje mustoase și adevărate. Citind basmul și tot citindu-l, citindu-l pentru că așa se naște un spectacol am descoperit că Harap Alb este Isus Hristos al nostru. Gândiți-vă câți dintre voi ar lua în casă pe omul care-i mănâncă toată mâncarea, pe pe omul care-o bea toată băutura, câți dintre noi ar lua în casă pe cineva care-i vede toate intimitățile, pe omul care-o bea toată băutura, câți dintre noi ar lua în casă pe cineva care-i vede toate intimitățile. Eu de aici am plecat. Am descoperit că aici e înțelegerea mea, cu asta voi veni nou. E o persepectivă cu totul inedită. Nimeni nu a mai abordat basmul în această cheie creștină. Gândindu-mă la harap, harab, arab am pus două lumi paralele, lumea arabă și lumea creștină. Îmi place să construiesc spectacolele sugerate pentru că îi lași spectatorului șansa de a fi deștept. Spectatorului trebuie să-i dai doar niște nuanțe, niște chei și el se duce pe firul lor. Actorii sculptează în zăpadă, în duh, în respirația divină. Eu mărturiresc dumnezeirea, frumusețea acestei lumi. Mie mi-e frică de momentele de după spectacol în care te crezi marele creator. Nu ești nimic altceva decât un fluier prin care cântă bunul Dumnezeu. Nu e spectacolul meu, e spectacolul lui. Eu mă joc. Piesa de teatru Harap Alb am făcut-o în șase zile, duminică am fost la liturghie și le-am dat liber și elevilor din trupa de teatru Birlic ca să poată să se așeze în asta. E zi. Noaptea e visarea. Visarea în care și Dumnezeu a stat. Noi suntem chipul și asemănarea lui și dacă el ne-a învățat asta, eu mi-am propus ca tot ce fac să fac în aceste șapte zile pentru că atunci simt eu că vine inspirația. Așa simt. Și tot timpul am spus că vreau să însăilez spectacolul în șapte zile. Dacă ar dura mai mult n-aș mai putea să mă așez în mine și în ascultare în sensul că trăiesc ca în mănăstire în perioada asta. Lucrez cu ei opt ore, plec acasă, rămân în rugăciunea mea și în imagini. Cu siguranță că la acest spectacol mai am de lucru cu copiii, mai e loc de gaguri, de glume, pot să mai lucrez și la roluri un pic, la imagini dar structura lui a fost făcută în aceste șapte zile. Nici eu nu știu cum e posibil…Stau în ascultare. Îmi vin imaginile. După spectacolul ăsta am nevoie de zece zile în care să nu fac nimic, să nu vorbesc cu nimeni și să stau să mă uit la pomi, la frunze.

Ovidiu Cuncea

Comentarii

Leave a Reply