Omul lectură

Ne aflăm într-o perpetuă căutare a narativului „în tot ce ne-ncon-
joară: în peisaj, pe cer, pe chipurile celorlalți și, bineînțeles, în ima-
ginile și cuvintele pe care specia noastră le creează”, scrie Alberto
Manguel în cartea sa Un cititor în pădurea din oglindă.
Trecerea în act a acestei căutări este lectura consumată dincolo de
paginile cărților care, prin nevoia noastră de interpretare, de “pune-
re în intrigă“ devine un fel de „pact ficțional” cu societatea în care
trăim, cu viețile noastre și ale celorlalți.
Parafrazându-l pe Bogdan Ghiu aș spune că noi suntem făcuţi, ne
facem, ne compunem în permanenţă, zi de zi, clipă de clipă, unii din
alţii “citind societățile în care trăim”, propriile vieți și ale celorlalți.
Cred că narativul e sursa noastră comună, memoria la care facem
apel citindu-ne.
În acest sens viețile noastre interioare și sociale sunt un lung șir de
lecturi unice prin care ne sculptăm și ne modelăm, sculptural. Există
în fiecare dintre noi o înclinație nativă spre arta lecturii, în accepți-
unea ei cea mai largă. Facem cu toții parte din comunități de cititori
cu coduri și cerințe specifice.
Poate că doar acest exercițiu “ne ajută să ne meținem coerența în
mijlocul haosului”

Comentarii

Leave a Reply