ÎNTÂLNIRE CU DR. CORNELIU MOROȘANU

Mult așteptata întâlnire cu domnul doctor Corneliu Moroșanu ne adună la crâșma Thales, față în față cu trei cafele și un laptop din care domnia sa își reduce drastic CV-ul care se întinde pe șase pagini. Specializări și diplome obținute în țară și străinătate sunt înlăturate cu ușurință, din dorința de a ușura misiunea cititorilor și mi se face rușine gândindu-mă la cât talent am eu în
a pierde timpul, pe lângă programul foarte încărcat al domniei sale, care în ultimii ani a făcut nu mai puțin de două sute de transplanturi de rinichi. „Ziua mea de lucru începe dimineața la ora
șapte, la spital și ajung acasă pe la ora opt seara sau mai târziu. Operez în jur de douăzeci de pacienți pe săptămână. Uneori mai mulți. Dimineața operez la spitalul Parhon, iar după amiază în clinicile private. Când eram mai tânăr și lucram la Urgențe, am stat odată 36 de ore în sala de operație, iar pe vremea aceea nu exista nici măcar aer condiționat. Într-o vară slăbeai 7-8 kilograme, fără să faci efort fizic. Dar hai să trecem la pasiunea pentru bărci, că pentru asta ne-am întâlnit. În clasa a VI-a am mărit la scară planurile navei Fram, luate dintr-o carte, cu

gândul să construiesc o machetă. Apoi, în clasa a IX-a, am făcut canotaj. Până în 2010, nu am găsit timp să concretizez ceva. Începând cu acest an, am cursuri în Corfu, la cea mai veche școală de navigație din Europa – RYA(Royal Yachting Association). Instructorul școlii din Corfu are peste patruzeci de ani de navigație și a fost ofițer în Marina Regală Britanică. De la el am învățat foarte multe lucruri. De obicei, facem două-trei escapade pe an, iar un echipaj are trei-patru sau mai mulți membri. Înainte de a pleca în larg, trebuie să respectăm un set de reguli: evaluarea bărcii din punct de vedere tehnic și al siguranței; în funcție de componența echipajului,

abordăm tipul de călătorie, iar în funcție de condițiile meteo, abordăm direcția și distanțele
pe care le parcurgem. De obicei navigăm pe distanțe între douăzeci și șaizeci de mile. Deși
bărcile sunt dotate cu GPS, am învățat să folosesc harta și busola și exersez asta permanent,
gândindu-mă că electricitatea nu este cea mai bună prietenă cu apa, iar la o furtună poți
rămâne fără serviciile ei. De altfel, cu cât navighezi mai mult, cu atât te întâlnești cu situații
diverse, pe care trebuie să le rezolvi. Deși bărcile au motor, scopul nostru este să navigăm

cu pânze. Noaptea dormim în barcă, chiar dacă acostăm.

    Am vizitat peste 25 de insule. Sunt pitorești și toate au istoric interesant. În astfel de
călătorii întâlnești oameni exotici, care și-au făcut din navigație un mod de viață. Odată
ne-am întâlnit cu un tânăr care ne-a ajutat cu un reflector să acostăm noaptea pe furtună.
Era de patru ani pe mare. Altădată ne-am întâlnit cu o familie care venea din Australia.
Deocamdată nu dispun de atâta timp, dar mă gândesc că după 60-65 de ani, aș putea să ies
pe mare câte două luni sau chiar mai mult
Comentarii

Leave a Reply