Adagio

Femeia în negru și dogul ei argintiu împrăștie pe străzi o tristețe răscolitoare. Cîinele ține în plămâni aerul unei lumi dispărute, pe care femeia îl prizează în doze ca pe un narcotic. În sticla ochilor ei gri s-au înnecat cețurile tuturor amintirilor. Lesa întinsă este un refuz de a se mai întoarce în lumea de aici. Este puntea neagră care-i leagă de timpul de aur când aveau un stăpân.

Comentarii

Leave a Reply