Dragoste…cu sânge rece

Nimfele și oamenii nu se înțelegeau deloc, iar între cele două tabere era un război continuu . Nu își încălcau teritoriile, dar între ei era o ură continuă. Nimfele arătau ca niște femei, cu privirea ageră, păr roșcat și suple la trup. Aveau o frumusețe nepământeană și se spunea despre ele că sunt reci la suflet și se gândesc mereu doar la propria persoană . Trăiau sub ape și ieșeau doar în căutare de hrană . Dar pentru o nimfă adolescentă, pe nume Ella, care nu auzise despre lumea necunoscută a oamenilor decât lucruri rele, curiozitatea era cea care o împingea să iasă din lumea ei și să caute adevărul. Imediat ce a ieșit din apă, a auzit un sunet și încordată, a urcat pe mal. Spre uimirea ei, a găsit un băiat întins la rădăcina unui copac care se ridica spre înaltul cerului albastru și pe care ea îl vedea pentru prima oară. Se apropie încet de băiat, când acesta o observa și dădu să riposteze dar, înainte să facă ceva, își dădu seama că era o adolescentă cu părul lung prins în două cozi dar care, lucru ciudat, nu avea haine. Pentru un moment cei doi au rămas nemiscați, uitându-se muți unul la altul. Băiatul simțea cum inima începe să-i bată din ce în ce mai tare, în timp ce tot ce simțea fata era curiozitate, față de cel despre care i se spusese că e dușmanul ei de moarte. După un timp, el o întreba cum o cheamă și după o scurtă ezitare ea spuse, scurt : Ella.Tânărul se simțea tot mai coplesit și mai fermecat de frumusețea ei, dar nimfele nu pot fi impresionate ușor . El iși aduna curajul, se apropie de ea și o lua brusc în brațe. Speriată, Ella se simți atacată și începu să strige… Băiatul, surprins, neștiind de ce a strigat, a încercat să o ia iar în brațe. Nimfa, ascultandu-și instinctul de conservare, a fugit dar băiatul se ținea după ea, simțindu-se încolțită, l-a atacat fulgerător iar în câteva clipe s-a trezit acoperită de sângele băiatului. Era prima dată când simțea mirosul de sânge de om, i se părea ciudat, dar îi plăcea! Dorind să afle mai mult, sorbi un strop din sangele care o acoperea. Gustul era sărat și i se părea mai bun decât orice mâncase până atunci ! Liniștea sumbră fu strapunsă de niște strigăte și deodată, mai mulți oameni asemenea băiatului întâlnit, au apărut dintre copaci. Văzându-i înarmați și mai mulți decât ea, Ella a fugit înapoi în ape, în lumea ei. Înțelesese că lumea cealaltă era violentă dar cu hrana bună . Un timp după aceea, începu să iasă mai des în lumea oamenilor, păcălind tinerii naivi și trăgându-i în capcana ei …a morții.

Comentarii

Leave a Reply