Roverul cu înghețată

Noaptea trecută, scrutând cerul prin lentila unui telescop de buzunar, am zărit-o printre nori pe Marte, îmbujorată ca de obicei, de la atâta oxid de fier. Gândul mă duce pe loc și la singurătatea Roverului Curiosity, rătăcind cât îl ţin bateriile prin vântul solar, ocolind piramide și sfincși .Vreau să-i spun că i-am descoperit stră-stră- stră-bunicul ! Se odihnește sub soarele vacanţelor noastre de vară, undeva, pe trotuarul cofetăriei ,,Violeta” de pe 2 Grăniceri, colţ cu Ștefan cel Mare. Străbunul este verde și pătrat ca un Guru marţian, iar în burta lui sunt sub zero grade celsius. Altfel, pachetele de ,,Polar” și ,,Vafe „ s-ar topi instantaneu, iar bidoanele din aluminiu pline ochi cu îngheţată de vanilie, cacao ori lămâie , nu ar mai ajunge deloc pentru puștii cu sandale prăfuite și genunchii zdreliţi. În cofetărie este la fel de răcoare, iar pardoseala trosnește de atâta fâţâit, în așteptarea celui mai sacru ritual: manevrarea cleștelui-cupă din inox, de către cofetar. Mâna îi intră până la cot în bidonul golit pe jumate, scoţând la suprafaţă un mic meteorit de gheaţă cu aromă de fistic, ce are să dispară în abisul cornetului crocant. Prea ocupat cu dulci treburi arctice, negustorul aruncă totuși o privire la grămada de copii ce i-a invadat prăvălia. Unii, admiră borcanele cu zaharicale ce stau tolănite de-a lungul tejghelei, în așteptarea micului căuș zincat care să le răscolească în drum spre cântar . Alţii, se scotocesc după monede cu tractoare și spice, pe când, două micuţe prinţese cu sandale, își îndeasă în buzunarele șorţurilor câteva caramele primite peste rând. Încremenit sub soarele amiezii, motociclul vernil își așteaptă pilotul, pentru ca mai apoi, să navigheze solitari pe râul din cuburi de granit de pe 2 Grăniceri. Dalele trotuarului îl ard la cauciucuri, iar cocoașa sa pătrată, izotermă, începe să se încingă destul de serios. Are mare noroc de prelata scorojită ce-i ţine loc de acoperiș , iar prin geamul prăfuit poate cât de cât să privească în lungul străzii. De pildă, atunci când a trecut pe lângă el trăsura vecinului bonom Ghiţă Manoliu, cei doi armăsari ciocolatii l-au salutat din priviri, pe sub ochelarii pătraţi din piele. Au și scuturat din canafii stacojii de pe cap, în semn de respect. Curios : în zori, fusese insultat și chiar îmbrâncit, pe motiv că ar ocupa trotuarul. Dar nu s-a supărat . Abia se trezise după o zi grea de cărat cu spinarea bidoanele de îngheţată. Și, la urma urmei, nu dădea doi bani pe mușteriii puși pe harţă, ce tocmai ieșiseră de la ,,Macul Roșu”. Prin hubloul său pătrat, prins bine în capse, el vede zilnic spectacolul străzii . Știe când trece faetonul cu sifoane, când se deschide librăria, când se descarcă lăzile cu pâine, cornuri și batoane cu mac , știe ora când se arată vânzătorul de covrigi calzi, împingând dinspre simigerie imensul cufăr cu roţi , ne știe după chip pe fiecare dintre noi, fără să bănuim măcar . Numără în gând zecile de ţesătoare ce vin dinspre filatură, vede cine intră la frizerie, cunoaște toţi chefliii ce coboară sub ,,Bolta Rece”, simte depresiile și este omniprezent. Deși ,,Violeta” este lângă debitul de tutun, Roverul nostru nu suportă defel această vecinătate. Ori de câte ori vreun târgoveţ iese din tutungeria lui ,,Gură Strâmbă”, musai își aprinde o ,,Mărășească”, ori o ,,Naţională”, ori un ,,Carpaţi” fără filtru, iar în cel mai rău caz, un ,,Plugar” sau un ,,Tractorul”. Însă, are și un mic defect: nu poate mirosi. Păcat. Ce-ar mai fi adulmecat vinetele coapte prin cele ogrăzi, ori găluștele cu prune uscate ce fierb în bucătăria doamnei Negrescu ce locuiește în spatele cofetăriei. Nici aroma cafelei prăjite pe aragaz în fiece dimineaţă nu i-ar displăcea și nici lavanda fină ce plutește la fiecare pas făcut de adolescenta rebelă din colţ . Este trecut de amiază și cofetarul în halat alb, se pregătește de o nouă aprovizionare. Răsucește cheia în memoria complicată a motociclului și se așază comod pe bancheta îmbrăcată în mușama cafenie cu speteaza învelită cu o vestă din postav. Un tunet scurt și un fum albăstrui , teleportează apoi stră-stră-stră-bunicul Roverului Curiosity către laboratorul de dulciuri și de vise, de unde se va întoarce negreșit, într-o amiază ascunsă pe sub teii marilor noastre vacanţe.

 

Doru Axinte

Comentarii

Leave a Reply