Vlad Rădescu

Pământul Viu: Dorim să vă întrebăm dacă după acest rol major ați reușit cu ușurință să vă separați viața de actor de viața obișnuită, dacă nu vi s-a întâmplat adesea să trăiți într-un proiect continuu?

Nu cred, pentru că sunt cu picioarele pe pământ. Sigur că primul film a însemnat foarte mult. Tânărul meu coleg Cristi…cu care am venit la Fălticeni pentru pregătirea spectacolului De-a Baba Oarba spunea că nu crede că a mai existat în istoria filmului românesc un debut al unui tânăr actor într-un film de așa o anvergură. Filmul a avut un mare impact la vremea aceea asupra publicului. Dintr-o coincidență l-am revăzut la Suceava la chiar 45 de ani de la filmări. Nu m-am dezlipit de el chiar dacă-l cunosc pe dinafară și i-am revăzut pe toți acei mari actori care au făcut parte din distribuție. O parte dintre ei nu mai sunt printre noi. Am fost impresionat.

Pământul Viu: Și cum simțiți asta la vârsta de acum?

Nu-i ușor. Dealtfel mă simt același om dar spre deosebire de rolul din tinerețe-chiar glumeam pe tema asta cu presa-acum joc în roluri de oameni buni și bogați. În realitate viața mea este aceea a unui actor obișnuit. Viața de actor este o viață plină, mult mai bogată decât a altora, o viață prin care-cel puțin în ceea ce mă privește-ajungi să te cunoști mult mai bine decât ar face-o alții. Ajungi să pătrunzi în firea omului, să atingi resorturile acțiunilor și justificărilor lui.

Pământul Viu: Mie mi se pare că la sfârșitul zilei am patinat în gol, că mi-am irosit ziua. În schim mi-am imaginat că un actor își simte viața mai plină.

Eu o calitate foarte importantă a actorului aceea de a fi iscoditor, nu bârfitor. Trebuie să ai ochii deschiși, să vezi, să auzi, să ai simțurile deschise, să fii ca o sugativă față de mediul înconjurător și chiar dacă nu tragi concluzii zi de zi e bine ca toate aceste experiențe să lase o urmă în tine.

Pământul Viu: Experiența scenei este efemeră. Ce rămâne după?

O melancolie. O melancolie perpetuă. Dar în același timp știu din experiența mea și a mai multor actori că importante sunt repetițiile. Repetițiile au o noblețe specială pentru că spectacolul în sine este finit. Energiile creatoare sunt dezvoltate în primul rând în repetiții. Acolo te regăsești, acolo te recomfirmi, acolo te contești și acolo îți depășești limitele. Și această bucurie nu ți-o poate lua nimeni.

Pământul Viu: Teatrul în general este pentru toată lumea sau doar pentru o anumită categorie de spectatori?

Eu cred că e de datoria noastră să atragem cât mai multă lume la teatru, ridicându-le nivelul cultural, nu coborându-l. Exemple negative sunt presa și televiziunile care au coborât acest nivel până la genunchiul broaștei. Cred că un artist responsabil-și eu mă consider un artist responsabil aplecat spre nevoile comunității-trebuie să militeze pentru o dimensiune responsabilă a actului teatral, și prezența mea la Fălticeni face parte din felul meu de a aborda fenomenul. Atunci când am posibilitatea sau răgazul-bineînțeles pe pătrățica mea-să sparg bariera între București și provincie.

Comentarii