Dimensiunea ascunsă

În spatele cuvintelor, a gesturilor și a atitudinilor fiecăruia dintre noi există o dimensiune ascunsă care e de fapt ființa noastră cu tot ce înseamnă ea, de la personalitate la deciziile mărunte sau importante pe care le luăm. Această dimensiune rămâne inaccesibilă interacțiunilor inevitabile din spațiile publice, care în forma lor actuală impun un mare grad de superficialitate în relațiile dintre oameni. Într-un plan mult mai apropiat al relației dintre două persoane, accesul la această dimensiune este blocat de prejudecăți. Îi apreciem pe ceilalți în virtutea unor criterii sau standarde ale societății  și nu din perspectiva unor valori pur umane. În mecanica interacțiunilor sociale folosim deseori doar interfețe adaptate unor exigențe străine propriilor structuri emoționale. La acest nivel al realității suntem unul pentru celălalt o sumă de mistere greu de descifrat doar cu simbolistica săracă și incompletă a tiparelor sociale.

Ce spunem și ce facem în raport cu ceilalți, ca o consecință a acestor interacțiuni, reflectă prea puțin felul nostru de a fi. Ca o reacție involuntară la confuzia în care ne aruncă uneori diversele situații din cotidian, e posibil ca una să spunem și alta să fim. Nu e nevoie să faci un studiu amănunțit asupra biografiilor celor cu care te întâlnești, discuți sau pe care îi asculți pentru a afla cât sunt de credibili din perspectiva coerenței dintre ceea ce spun și ceea ce sunt, ci mai degrabă să fii conștient de existența unei astfel de laturi ascunse. Când întâlnim pe cineva, suntem în relație cu trecutul, chiar dacă nu-l cunoaștem, și cu prezentul ei sau al lui. A nu ține cont de aceste profunzimi, e o dovadă de ignoranță.

Nu putem separa imaginea cuiva de viața sa privată, cu trecutul și cu prezentul ei, fără a pierde esențialul despre cine și ce este cu adevărat. Forța și sensul felului lui de a fi este dată tocmai de continuitatea dintre aceste planuri existențiale, a spune, a face și a fi. Cum interpretăm discursul sau imaginea cuiva în momentul în care descoperim nepotriviri între acestea și anumite secvențe din viața lui? Ce se întâmplă cînd nu ai acces la aceste secvențe? Există situații rare în care ceea ce ni se oferă într-o conversație sau într-o experiență cu cineva e atît de puternic încât nu mai avem nevoie de alte repere biografice pentru a ne forma o convingere. Societatea, prin adăugarea unor straturi de fixații- carieră, realizare profesională și socială, conformism față de anumite norme și reguli, ne face și mai opaci unii față de ceilalți sau poate chiar ne deformeză percepțiile, le așează într-un pat al lui Procust, ne instrăinează față de noi și față de ceilalți. Adevărata dimensiune devine astfel ascunsă și pentru noi. Fără o gândire critică, putem cădea ușor în aceste capcane.

Mihai Cristian Fetcu
foto: Mihai Cristian Fetcu

Comentarii