Mister K

Mistral era un om singur și fără vârstă.Fără prieteni, lipsit de obligații și prejudecăți.Solitudinea sculptase adânc în el statuia ambiguă a unui individ care nu mai avea nimic de pierdut.Mânca puțin, dormea doar câteva ore și era șoarecele de bibliotecă perfect.Cărțile reprezentau singurii săi amici.Citea enorm și-și schimba dioptriile de la ochelari cu o regularitate ce nu anunța nimic bun.Gândul că ar putea să rămână orb nu-l speria.”Lumina” din el putea să-l călăuzească până-n moarte.Cărțile îi erau dragi ibovnice și scutul care-l proteja de răutatea, ignoranța și indiferența lumii în care trăia.Pe lângă existența asta cu un puternic iz livresc mai existau și plimbările.La oră fixă și cu același traseu.Le numea ”itinerariile kantiene” după obiceiul filosofului german cu care împărtășea aceeași meteahnă.Oamenii din jur puteau să-și fixeze ceasurile după regularitatea plimbărilor sale.Pleca de acasă, trecea prin parcul din apropiere unde admira în secret cuplurile de îndrăgostiți, apoi ajungea în dreptul catedralei unde privea ceasul vechi și încă funcțional, urma centrul orașului cu statuia ecvestră și porumbeii săi și întoarcerea în apartamentul minion și ticsit cu cărți.Le numea pe acestea ”credincioasele mele femei”.Și asta pentru că femeile din viața lui îl trădaseră și părăsiseră toate.Cu toate astea nu era misogin.Iubea femeile și cărțile deopotrivă.Aștepta femeia care să-i plinească viața.Cartea menită să-i salveze existența.Se gândea la vorbele lui Goethe:”o privire în cărți și două în viață” și simțea profund că experiența de viață putea să dinamiteze toate bibliotecile lumii.Un miliard de cărți nu puteau rivaliza cu o singură clipă de fericire.Mistral credea în cărți.În modul lor tainic de a-i spune că merită să trăiască orice-ar fi să se întâmple.Aștepta cartea talisman care să ofere conținut și sens vieții sale.Cartea menită să-l facă să renunțe la citit pentru totdeauna.O ultimă carte aidoma unui cântec de lebădă în iarnă.Implacabil și sublim.O carte pe care obosise să o tot caute.Utopia perfectă.O astfel de carte nu fusese încă scrisă și nu credea că putea să o mai scrie cineva pe lumea asta.Un gând firav ca o ispită îi răscoli întreaga ființă.Dacă ar scrie el această carte ?…Una care să răstignească drama și nenorocirea lumii, o carte cu vorbe și cuvinte magice capabilă să poată vindeca durerea și neputința de pretutindeni.
Mistral zâmbi trist și ciudat.Se știa un cititor genial și un scriitor mediocru.Va trece și peste plictisitoarea zi de azi.Poate mâine va cumpăra o biblie…

Text:Marius Balacon
Foto: Ema Motrescu

Comentarii