Vechile veri


Privesc prin ocheane la seara de ieri
Din poduri înalte cu geamuri rotunde,
Şi-un gând se preumblă prin vechile veri ,
Ce trec adormite pe străzile ude.

Cafeaua râşnită în zori la ,,Aroma”,
E opiumul magic al zilei de luni,
Când turnul cu ceas îşi schimbă iar forma
Plutind mesianic pe cozi de păuni.

Vederi de un secol, cu târgul în soare,
Se vând pe tarabe cu timbre cu tot,
Drept rest, vizităm pe-nserat Strada Mare,
Trimisă-n exil, pe-o stea de azot.

Vagoane de bâlci se-opresc sub balcoane,
Bufoni coloraţi se plimbă în mâini,
Copii în sandale, înalţă baloane,
Uitând pe tejghele sacoşe cu pâini.

Sub oarbe neoane, terase se-nchid,
Iar noi ne dorim amintiri siderale,
Comanda ni-i scrisă de-un barman livid,
În palma-i brăzdată de zodii astrale .

Mansarde uitate, veioze aprind,
Prin geamuri deschise canari îşi iau zborul,
Un disc de vinil în cerc rătăcind,
Aşteaptă-n zadar, ameţit, veghetorul .

Oraşul-Catedrală se stinge-n amurg,
Iar birje n-au timp să ne-aştepte,
Din albe magnolii petalele curg ,
Şi noi adormim pe caldele trepte .

Versuri: Doru Axinte
Desen satiric: Doru Axinte

Comentarii