Bombe

Cu vreo două luni în urmă, când TVR 1 a anunţat scopul vizitei şefului NATO în România, am zâmbit. Ce post dezinformat! Dar, a doua zi, când am ascultat aceleaşi ştiri şi la PRO TV!, mi-am dat seama că ceva e putred în Danemarca. Vă spun asta, pentru că marele boss al NATO n-a venit pentru ce aţi auzit dumneavoastră, ci pentru teza mea de doctorat, cu tema „Bombe”, dânsul fiind preşedintele comisiei.
Trei zile a durat susţinerea lucrării, perioadă în care ditamai generalii doctori ingineri, pregătiţi la Paris, Hanovra, Londra, cei mai mari specialişti în arme şi explozibili din lume, m-au ascultat cu gura căscata
– Domnule Horbovanu, mi-a zis, înainte de a începe, generalul Von Shalke, membru ai comisiei, despre bombe nu ştiu dacă mai puteţi spune ceva în plus, faţă de cele ştiute de noi!
– Domnule general, m-am zburlit eu, înseamnă că nu aţi citit lucrarea! După titlul „Bombe”, urmează un subtitlu, „Bombe şi…bombe”, care, la rândul lui, are subtitlul „Bombe, bombe şi iar bombe” Dacă nu vreţi, despre primele bombe nu voi vorbi, dar despre celelalte bombe şi iar bombe sunt sigur că nu ştiţi nimic. Chiar dacă aveţi doctoratul la Hanovra şi aveţi, pe deasupra, şi peste 100 de invenţii în domeniul exploziilor…
Şi-am început:
– PSD-ul nu-i bombă? Dar PNL-ul? Dar USR-ul? Preţurile n-au explodat, din nou? Ce s-a ales din țara aceasta? Am ajuns slugile altora? Suntem second-handul Europei? Dar…
– Bine, bine, mulţumim!, a intervenit, la un moment dat, preşedintele comisiei după ce le prezentasem 4.123 de astfel de exemple. Ziceţi că ar fi şi un al treilea fel de bombe…
– Da, bombele de la urne.
– Pe ce bază?
– Cu sâmbure de adevăr.
– Cu ce efect?
– Cu efect sucit, dar imediat.
– Am vrea să vedem o mostră…
– Desigur. Vă prezint chiar acum…
Şi-am băgat mâna în buzunar… Aţi văzut filmul „Apocalipsa”? În film, după explozie, vreo douăzeci de oameni, care apăreau într-un cadru, s-au evaporat, pur şi simplu; în cazul meu, n-au dispărut din încăpere chiar toţi. Doi generali, oameni mai în vârstă, se vârâseră sub mese şi, de acolo, îmi făceau semne disperate, să nu scot nimic din buzunar. Eu, însă, încăpăţânat cum sunt, nu i-am ascultat. Am scos, din buzunar, hârtia cu ultima bombă (glumă politică), făcută de mine, dar n-am mai avut cui s-o citesc. Tiptil, tiptil, ieşiseră şi ultimii examinatori.
Acum, sunt în aşteptarea altei comisii de examinare şi dacă, Doamne, fereşte!, ea va fi numită de vreun șef din România, trebuie să mă las de bombe!

Text: Constantin Horbovanu
Foto: Ema Motrescu

Comentarii