Fix așa

Dacă ar fi cumva…așa ca și cum ar fi. Ca și când ți-ai face un reper din a nu avea repere. Ca și când te-ai sprijini pe toate obiectele fără a te sprijini pe nimic. Ca atunci când strada pe care pășești e ruptă din tine și lumina este un autodenunț constant. Ca atunci când tu însuți ești cel mai periculos om cu care te-ai întâlnit. Asta să o știe toți semenii tăi atâta vreme cât o știu fără să știe. Omenirea să fie golul din interiorul unei conducte racordată la propriul puls, la propriul limbaj cu voia ei și fără voia ei. Ca atunci când ai citi în interiorul acestei drame, nu cu litere ci cu un zgomot de fond greu ca respirația apostolului Toma. Să fii naiv. Să te bucuri că ești naiv. Să cazi în genunchi în fața tuturor întrebărilor neserioase. Ce mai face dopul de la chiuveta dumneavoastră, domnule Popescu? Domnul Popescu să aibă atitudine. Tu să nu înțelegi nimic. Să fii sărac în imaginație. Când golul din conductă va fi întreg tu să aștepți. Să aștepți ca un naiv. Această naivitate să nu te conducă mai departe decât cruzimea care a declanșat-o. Să descoperi că timpul tău este o scenă de teatru în care tu nu te poți despărți de tine. Să strigi: che passa? Să nu te întrebi niciodată ce ai primit ca să nu te usuci. Să mergi mai departe fără țintă ca gândacul căprui din irisul tău. Să pierzi toate bătăliile în lupta cu toate polemicile și să-ți dai nota zece pentru această tactică. Să te întrebi cum ai putut să faci asta și să mori de râs. Să cotrobăiești printre toate lucrurile importante ale istorie, să găsești dopul de la chiuveta domnului Popescu și să nu te miri. Să ieși la o plimbare, pe chei, cu mâinile în buzunare.

Text: Călin Dănilă
Foto: Alexandra Ceornei

Comentarii