Povestea unei Juliete

Suferi de sindromul omului care a iubit

Și continui să muști din carnea putrezită

Ca pasărea ce încearcă să-și alăpteze puii

Ce și-au luat demult zborul către o altă mamă.

E amuzant cum în urma unei despărțiri

Punctul culminant se găsește întotdeauna după

Deznodământ

 

Te trezești dimineața în aceleași condiții meteo

Se anunță  furtună,

și tu orbecăiești cu degetele sub așternuturi

În căutarea unei ultime raze de soare

Și uiți că distanța dintre doi indivizi

Este definită ca fiind incertitudinea de la ora 00:00

-Când nu știi dacă e zi sau noapte-

 

Ești bolnavă și suferi din pricina antidotului.

O romanță în care unul dintre ei moare și

cel de al doilea scuipă conținutul

Nu e vina ta că te-ai născut în ziua greșită

în anul greșit sau poate într-o viață greșită

Sunt erorile din urma unui calcul mult prea dificil

Întrucât a dat cu virgulă

Și ca să camuflezi oroarea

Ai pus punct.

 

Tu să fii puternică

afundă-ți suspinele, coase-ți rănile

Nu toate femeile au norocul scris în frunte

Tu ia marker-ul și arată-le că ești independentă

Scrie-ți singură viitorul și șterge cu un burete trecutul

După ce ai terminat, nu uita de vânătăi,

Știi că duminică la biserică va trebui să porți fustă.

 

Inspiră și expiră așa cum ți-a sugerat doctorul

Mai este puțin și cel mic se întoarce la școală

Încă opt ani și doua zile și pleacă la facultate

Nu este așa greu să arunci un zâmbet de 3 ori pe zi

Uneori, ai impresia că chipul s-a obișnuit

Și nu va mai trebui să te prefaci

 

E ora incertitudinii, beți un pahar de vin

Distanța dintre cei doi a dispărut,

Tu ai ales

Ești cea care a scuipat conținutul.

Versuri: Trașcu Robert

Foto: Fetcu Mihai Cristian

Comentarii