Dublu infinit

Aşa credeam până ieri dar începutul e mereu demn de un roman a intervenit pasiunea-un mod nedemn de a stoarce profunzimea din cer Iubirea, idol al ironiei m-a învăţat să cultiv manii generatoare de respect aroganţă juvenilă în trupuri neîncercate de timp Tinereţea este o trufie dusă la paroxism nicidecum […]

If to be a poet is so deal//

  Despre cum să fii torţionarul propriei vieţi am învăţat într-o zi de luni când era să-l întrec pe Sade //it is also to deal with blood and we are so bloody cu monotonia maniacală care îmi provoacă o greaţă plăcută amestecată cu mirosul de tutun al chiştocului care pare […]

Stenoză umană

Aşa cum stropii de ploaie au dreptul de a divorţa litigios aşa cum mănuşile de cauciuc au culoarea palidă a cadavrelor Aşa cum emfaticul şi candidul păşesc pe linia de plutire a extravaganţelor multiple aşa cum marea e nevoită să poarte murdării bastarde pe goliciunea-i infinită Aşa cum firescul se […]

Post tenebras lux

Drumeţule, zadarnic încerci să reuneşti măruntaiele timpului. Uneori, pentru a găsi luminiţa de la capătul tunelului, trebuie: -să faci abstracţie de tot ce-i lumesc -să-ţi înfingi colţii în cele mai adânci adevăruri -să le goleşti de sânge -să ţi-l însuşeşti – să-l porţi tatuat pe membrana sufletului şi să-l eliberezi […]