Pe 21 decembrie au fost lupte de stradă. Au murit oameni împuşcaţi. Pe 22 decembrie, pe înserat, securitatea a lansat grenade cu gaz între manifestanţi. Gaz otrăvitor, letal. Au murit foarte mulţi oameni. În noaptea dintre 22 şi 23 tancurile au strivit alţi oameni ieşiţi în stradă pentru a-şi cere […]

*** Chiar în timpul nopţilor albe într-un leningrad străbătut de la un capăt la altul de un râu de vodkă tremurător ca un şarpe sau ca degetele alcoolicilor dimineaţa când totul pare a fi sau chiar este pe un câmp îngheţat unde şuieră vântul un gest zadarnic în duminica pildei […]

Poate că n-o să-mi mai treacă niciodată. Oare cât e de firesc să cred că n-o să-mi mai găsesc prea curând locul, nici emoțional, nici fizic? Până unde merge limita toleranței? Și toate întrebările astea se pun între micile pauze de făcut cafele, ceaiuri și alte nimicuri lichide. Căci nimeni […]

Cu un firicel de mărar printre dinți, mă arunc plin de interes într-o dispută fabuloasă. Care sân e mai vrednic, cel de căprioară sau cel de scroafă? Toată lumea sare cu argumente dintre cele mai elevate, mai poroase și incontestabil solide. Însă mă văd țintuit de hotărârea celor din jurul […]

Corina îmi taie părul pe muzica băieţilor de la Placebo. Cârlionţii cad în ritm sacadat. Ca un colaj de Warhol. Ca o aspirină de la Bayer. Ca mozaicul amintirilor ultimelor zile. Difuzorul urlă: “Another love I would abuse/No circumstances could excuse”. Iar eu nu mă pot gândi decât la cum […]

in your heart I know you must be so lonely you are so lonely as lonely as stone you are you are lonely as an old disco song in a deserted ballroom in a deserted hometown in a deserted homeland yes I am talking about an endless forgotten song in […]

what I really wanna say is that I hurt if I could pronounce this word I could be saved but the word hurt has been erased from all the books and from all memories and from all languages and I hurt in every language somethimes I hide myself in a […]

Pe cer trupul moale al unui singur nor pe urmă o dâră însângerată de lumină şi zorii unei zile obişnuite dar e atâta cruzime e o mireasmă subţire şi oarbă ca o linie melodică tot mai abruptă dar dacă ar fi să vorbim despre toate lucrurile utile despre golul deplin […]

În copilărie, urmăream soarele care, după o zi de fierbere în suc propriu – muncă grea, nu glumă – cobora după pădurea de brazi, lăsând acele culori roșiatice să străpungă norii din jur, împrăștiind ultimele raze peste întregul deal. Era un semn că el merge la culcare. Apoi, rând pe […]