Motto: „Nu întrezărim niciodată în exterior altceva decât anumite semne ale pasiunii” (H. Bergson, Teoria râsului) Sute de rinoceri masacrați pentru ca unii să se trateze de… mahmureală Ce-ar fi dacă o specie extraterestră mai avansată decât homo sapinens braconaris, ar descoperi faptul că organele sexuale ale acestuia sunt foarte […]

Viaţa se cade să fie mai degrabă banală. Să nu şocheze. Să se scurgă pe nesimţite în venele pragmaticilor, ba chiar să fie eligibilă în gesturi şi în mişcări. Să beneficieze de puţină demagogie şi să aibă faţă de copil Viaţa e risipitoare// îţi vrea corpul îi ceri o ţigară […]

liniștea e un fel de vis umed imposibil de atins ca orgasmul dupa care tânjesc toți bărbații care se pierd în patul meu în timp ce eu îmi pierd mințile în boala asta care nu e a mea și nu-mi aduc aminte de la cine am împrumutat-o sau de ce […]

Fără a fi tentat să fac o fenomenologie pură a prostiei, aşa cum de fapt se cade în filosofia de bon ton a gânditorilor jurnalişti de la „Păltiniş” şi „Tescani”, ambii specialişti în fenomenul prostiei, nu pot să nu fiu de-acord cu teza lui Andrei Pleşu: „cu toţii suntem de […]

Fragment din Pragul vol 1 ,,Calea era liberă, pentru că Liftul nu era vizitat decât pe afară. Nimeni nu se mai încumeta să-l folosească de ani buni de zile după ce dusese un grup de turişti, dependent de senzaţii tari, direct într-un bordel frecventat de delincvenţii fără speranţă, din Insulă. […]

Aşa credeam până ieri dar începutul e mereu demn de un roman a intervenit pasiunea-un mod nedemn de a stoarce profunzimea din cer Iubirea, idol al ironiei m-a învăţat să cultiv manii generatoare de respect aroganţă juvenilă în trupuri neîncercate de timp Tinereţea este o trufie dusă la paroxism nicidecum […]

Pe 21 decembrie au fost lupte de stradă. Au murit oameni împuşcaţi. Pe 22 decembrie, pe înserat, securitatea a lansat grenade cu gaz între manifestanţi. Gaz otrăvitor, letal. Au murit foarte mulţi oameni. În noaptea dintre 22 şi 23 tancurile au strivit alţi oameni ieşiţi în stradă pentru a-şi cere […]

*** Chiar în timpul nopţilor albe într-un leningrad străbătut de la un capăt la altul de un râu de vodkă tremurător ca un şarpe sau ca degetele alcoolicilor dimineaţa când totul pare a fi sau chiar este pe un câmp îngheţat unde şuieră vântul un gest zadarnic în duminica pildei […]

Poate că n-o să-mi mai treacă niciodată. Oare cât e de firesc să cred că n-o să-mi mai găsesc prea curând locul, nici emoțional, nici fizic? Până unde merge limita toleranței? Și toate întrebările astea se pun între micile pauze de făcut cafele, ceaiuri și alte nimicuri lichide. Căci nimeni […]