mi-a sărit ”fn”-ul de la tastatură puteam
regla cu el volumul și mie-mi place să
așez lucrurile de la nivelul oaselor
îmi păreau degetele mai firave și mai unduitoare atingând
tastele de plastic ornate cu
abțibilduri fine menite să ne
orienteze în spațiul acela
ondulator în care ne mișcam
mișcarea mai este doar o urmă a formei și
o amintire a cercului într-o dimineață
ai coborât din mașina ta în parcare cu o țigare în colțul gurii
erai nebărbierit purtai blugi și ai închis portiera într-un fel în
care locul întreg s-a umplut de nepăsarea ta așa
e felul în care privesc tastatura ciobită conturul
cald al obrazului e singura
expresie pe care degetele mele
ar mima-o dacă ar mai fi ceva
de mimat acum
când toate acestea sunt o amintire ca o casă goală
arcul mâinii tale pe clanța ușii
pulsul care-ți strânge încheietura
sunt ultimile dovezi
că încă mai ești
(Amsterdam, 11 octombrie 2016)