mi-a sărit ”fn”-ul de la tastatură puteam

regla cu el volumul și mie-mi place să

așez lucrurile de la nivelul oaselor

 

îmi păreau degetele mai firave și mai unduitoare atingând

tastele de plastic ornate cu

abțibilduri fine menite să ne

orienteze în spațiul acela

ondulator în care ne mișcam

mișcarea mai este doar o urmă a formei și

o amintire a cercului într-o dimineață

 

ai coborât din mașina ta în parcare cu o țigare în colțul gurii

erai nebărbierit purtai blugi și ai închis portiera într-un fel în

care locul întreg s-a umplut de nepăsarea ta așa

 

e felul în care privesc tastatura ciobită conturul

cald al obrazului e singura

expresie pe care degetele mele

ar mima-o dacă ar mai fi ceva

de mimat acum

 

când toate acestea sunt o amintire ca o casă goală

arcul mâinii tale pe clanța ușii

pulsul care-ți strânge încheietura

sunt ultimile dovezi

că încă mai ești
(Amsterdam, 11 octombrie 2016)