perdelele încep să putrezească sub greutatea
saturniană a stropilor
din sertare morţii mei încă mai râcâie
eu îi aud și în somn le număr
suspinele șoaptele clipirile ochilor sticloși
le spun nu plângeţi ca după-amiaza de afară
într-o zi gramofonul va cânta din nou
pianina veche va răsuna în holuri
fără ca degetele să atingă clapele
frigul mă învăluie ca o crustă groasă
deseori
îmi ţine de cald ca puloverul tatălui plecat
departe
în sertare crește iarbă
pisica se caţără și o rupe morţii mormăie
îmbufnaţi
zâttt de aici
lasă Șuhi că-i scot eu în ploaie
să le spăl pământul amar
ei s-ar agăţa cu unghiile lungi de sârmele
cu rufe dantelate
vântul bate prin ele ca prin mine șuieră ca
un cor de bocitoare
la înmormântarea unui sicriu gol
în zile ca aceasta zbor prinsă de cârlige
printre ele
ca o rochie subţire de vară
în frig stele mărunte albe plutesc
astăzi soarele nu a vrut să răsară
umbre de nori mi-au pictat fantome pe
coloană
o după-amiază cu múm și fum dulceag
valsează pe parchetul scârţâind
a nelocuit de ani întregi
fluturii primiţi cadou în plicuri
libelulele adormite în cutii de chibrituri
mici colecţii morbide
de ceva timp vreau să-mi colecţionez toate
stările
împunse cu ace închizându-le într-un
insectar de cristal
camera se animă ploaia rupe copaci cerul
lovește cu bice
somnul cu bricheta lui mică
îmi aprinde seara ca un soare