Aștept, furtună, liniștea să-mi spulberi,

Și dansul tău să-mi tulbure privirea.

Aș vrea, furtună, visele să-mi numeri

Și urma ta să-mi mistuie uimirea….

 

Cu tine-n brațe printre frunze moarte

Alerg, furtună, după răcoarea ploilor de stele

Și-ți simt vârteju-n păr, colind la geamuri sparte,

Și-aud, furtună, râsul tău vibrând în joc de iele.

 

Pătrunde-mă, furtună, cu norii tăi rapaci

Ce își ascut mândria cu fulgere învăluite-n vânt

Și udă-mă, furtună, cu lacrimi de copaci

Cu crengile pierdute în neant, în somnul sfânt…

Ioan Caulea