***

Chiar în timpul nopţilor albe

într-un leningrad străbătut
de la un capăt la altul
de un râu de vodkă

tremurător ca un şarpe
sau ca degetele alcoolicilor
dimineaţa

când totul pare a fi sau
chiar este

pe un câmp îngheţat

unde şuieră vântul

un gest zadarnic în duminica pildei
samariteanului milostiv

monumentul eroilor

lenin cu haina deschisă la piept

în bocancii lui grei

din granit masiv

apele adânci ale nevei

străzile luminate solemn

afară în dreptul obeliscului din piaţă

cerul curat ca lacrima
pe un coridor lung de hârtie

mă preumblu

pregătindu-mă să mor încă o dată

în acest oraş

înecat în vodkă şi ceaţă

păsări negre

în zare se zăreau munţii

celălalt ţărm

domeniul interior al inimii

tăcerile noastre

o lumină fragilă şi blândă

zgomotul estompat al

unor lucruri

de îţi vine să urli Doamne

în frigul adevărat al iernii morţii

printre cuvinte

ninge cu fulgi mari de sânge

la leningrad

pe nevsky prospekt

într-o noapte albă ca asta

anesteziaţi ne locuiam umbrele

şi anxietatea

singurătatea şi frica

formele sublime ale frigului

într-un leningrad străbătut
de la un capăt la altul
de un râu de vodkă

tremurător ca un şarpe
sau ca degetele alcoolicilor
dimineaţa

când totul pare a fi sau
chiar este

şi doar iluzia

gestul unui nebun

o stranie amploare

a unui sentiment indescriptibil

1 Sintagmă a lui Jack Kerouak, Cartea viselor, Bucureşti, Univers, 2007, traducere de Cristiana Vişan, p.180
Versuri-Alexandru Ovidiu Vintilă
Foto-Răzvan Teodor Popescu