***
Chiar în timpul nopţilor albe
într-un leningrad străbătut
de la un capăt la altul
de un râu de vodkă
tremurător ca un şarpe
sau ca degetele alcoolicilor
dimineaţa
când totul pare a fi sau
chiar este
pe un câmp îngheţat
unde şuieră vântul
un gest zadarnic în duminica pildei
samariteanului milostiv
monumentul eroilor
lenin cu haina deschisă la piept
în bocancii lui grei
din granit masiv
apele adânci ale nevei
străzile luminate solemn
afară în dreptul obeliscului din piaţă
cerul curat ca lacrima
pe un coridor lung de hârtie
mă preumblu
pregătindu-mă să mor încă o dată
în acest oraş
înecat în vodkă şi ceaţă
păsări negre
în zare se zăreau munţii
celălalt ţărm
domeniul interior al inimii
tăcerile noastre
o lumină fragilă şi blândă
zgomotul estompat al
unor lucruri
de îţi vine să urli Doamne
în frigul adevărat al iernii morţii
printre cuvinte
ninge cu fulgi mari de sânge
la leningrad
pe nevsky prospekt
într-o noapte albă ca asta
anesteziaţi ne locuiam umbrele
şi anxietatea
singurătatea şi frica
formele sublime ale frigului
într-un leningrad străbătut
de la un capăt la altul
de un râu de vodkă
tremurător ca un şarpe
sau ca degetele alcoolicilor
dimineaţa
când totul pare a fi sau
chiar este
şi doar iluzia
gestul unui nebun
o stranie amploare
a unui sentiment indescriptibil
1 Sintagmă a lui Jack Kerouak, Cartea viselor, Bucureşti, Univers, 2007, traducere de Cristiana Vişan, p.180
Versuri-Alexandru Ovidiu Vintilă
Foto-Răzvan Teodor Popescu